„Când pleci, să te-nsoţească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta.
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista,
Purcede drept şi biruie-n furtună!
Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag!
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.”
(de Tudor Arghezi)
Fericirea dintr-o clipă 
16 răspunsuri la „Inscripție pe o ușe”
Nu am carti semnate de clasici, dar am un numar de carti semnate de contemporani, care poate vor deveni si ei clasici, la un moment dat. 🙂 Oricum, aceasta este una dintre poeziile foarte frumoase ale poetului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, acele cărți vor fi tare valoroase cândva, iar sentimentul acesta îi va bucura mult -cu siguranță- pe copiii și nepoții tăi. 🙂 Da, aceasta este o poezie pe care, ori de câte ori o regăsesc, o recitesc cu aceeași plăcere. Unele scrieri exact așa sunt, nu-și pierd din valoare vreodată, ci ne bucură sufletul mereu, când le regăsim și apoi, recitim. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am si eu 3 carti cu semnatura lui Dumnezeu, doua în limba româna si una în limba franceza.
Când ma gândesc ca toate geniile lumii le-au utilizat ca muza inspirându-se din aceaste carti, ma simt onorat, binecuvântat, cu adevarat favorizat de El, sa fiu în posesia acestor Carti Nemuritoare,AAAE.
O zi magnifica,sublima, binecuvântata cu bucurie, pace, dragoste si Lumina Divina, draga Cri !
ApreciazăApreciază
Și eu am tot vreo trei cărți sfinte p-acasă, Iosif, numai că sunt toate în română. 🙂
Îți mulțumesc din suflet și fie ca o zi binecuvântată să ai și tu!
ApreciazăApreciază
Când eram copil, am găsit în bibliotecă o cărticică semnată de Romulus Vulpescu, cu autograf pentru mama. Am întrebat-o uimită dacă a stat faţă în faţă cu el. Mi s-a părut fascinant că a întâlnit un om care a scris o carte. Poate şi pentru că pe atunci ştiam numai de autori care nu mai erau demult şi prea puţini erau contemporanii români care ajungeau în biblioteci. Am fost pur şi simplu vrăjită de ideea asta. O am şi acum cărticica.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce poveste frumoasă ne-ai spus, Potecuță! Am simțit și eu emoția ta de atunci, știi? Doar citind-o, prin empatie…:) Și cred că tu ai aceeași trăire și azi, când ții în mână cărticica 🙂 , fiind legată cu fire fermecate de acea amintire. Sau așa cum simt eu ori de câte ori țin în mâini o carte de povești din care-mi citea bunicul, în copilărie. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, exact asta se întâmplă. e o emoţie aparte.
îţi mulţumesc mult, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag, Potecuță, și -bineînțeles, și eu îți mulțumesc!! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unchiul meu a avut un volum de poezii semnat de însuși Arghezi. Nici nu-ți poți închipui cât de invidioasă sunt. Și tata l-a cunoscut, dar nu a fost îndeajuns de inspirat să-i ceară un autograf. Eh!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu la fel ca tatăl tău (în privința unui autor contemporan, desigur)… 😀 Dar ce mai pot face? Nu pot întoarce timpul…🙂❤ Așa că nu fi supărată pe tati al tău! 😉
ApreciazăApreciază
Aaa, nu sunt supărată. Asta-i viața. Sunt la fel de timidă ca tata, probabil nici eu n-aș fi îndrăznit. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu sunt tare timidă, Jo, iar în momente-cheie mai și îngheț, efectiv! 🙂
ApreciazăApreciază
❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază
💚☕☕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună dimineața la cafea!🙂❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană