Iată cum ni-l creionează Ioan Slavici pe marele poet, în volumul său intitulat “Lumea prin care am trecut”:
“Am să vorbesc acum despre Eminescu omul:
Mă-ntorceam într-o zi de vară în tramvai de la Șosele. Era secetă și zăduh. În fața Cișmegiului se urcă și Eminescu, care se ducea la el acasă. Avea omul încălțați galoșii peste ghete.
–Dar tu? Cu galoșii acum? Îi zisei mirat. El rîse cu multă poftă.
-Aveam –zise- să mă întâlnescu cu P. Millo la trei și m-am pomenit cam târziu. Încât nu-mi mai rămânea timp să-mi curăț ghetele. Am tras galoșii peste ele.
Asta e una din cele multe. El s-a îmbolnăvit în cele din urmă – o boală care mie îmi părea foarte primejdioasă: i se umflaseră fluierele picioarelor de niște bube urâte, care se întindeau. D-rul. Kremmnitz, care ținea mult la dânsul, l-a examinat însă și ne-a încredințat că bubele acelea sunt cu desăvârșire nevinovate, că le au adesea oamenii care trăiesc în mizerie și că se vor vindeca ele de la ele după ce Eminescu va fi trăit un timp oarecare mai regulat.
A rămas deci ca el să plece la țară și răposatul Nicolae Mandrea i-a făcur rost să steie un timp oarecare la moșia Florești din Valea Gilortului, unde avea aer curat și apă bună.
Am trecut peste câteva săptămâni și eu pe la Florești și l-am găsit acolo sănătos tun și în voie bună. Era numai el la conacul moșiei, adică în foarte bună societate.
Altădată când ne-ntorceam la redacțiune, era lapoviță și el călca pe ici pe colo prin băltoace. Trecând peste strada Colții în strada Doamnei, la colțul căreia se clădea atunci palatul Creditului financiar rural, venea dinspre Poșta centrală spre noi un om desculț și zdrențăros.
-Uite! grăi Eminescu, arătându-mi-l. Iată mizeria lumii în care ne trăim zilele.
Răzămat apoi de unul dintre pachetele de cărămidă, care se aflau în drumul nostru, el își dedea silința să se descalțe pentru ca să-i deie nenorocitului aceluia încalțămintea lui.
–Ai căpiat, omule? i-am zis. O să-i dai lui ghetele tale, dar rămâi tu însuți desculț…
–Eu?! Răspunse el. De mine să nu-ți pese. Eu pot să umblu și desculț; dar el, săracul?!
Așa era Eminescu….”
***
Sursa poveștii: Facebook, pe pagina Sunt aici pentru voi.
Fericirea dintr-o clipă 
14 răspunsuri la „Tot despre Eminescu”
Off topic: Ai tăiat intenționat rubrica comments de la articolul de azi sau ai apasat din greseala pe ceva…?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intenționat, Jo, fiindcă mi-am dorit să fie o miercuri (cu adevărat) fără de cuvinte. 🙂 În felul acesta, mi-am zis că ne vom bucura mai mult de fotografii, ascultând și melodia cea frumoasă pe care a ales-o, ca fundal sonor, artistul…
ApreciazăApreciază
Nu-i rea ideea. Eu oricum vorbesc prea mult. 🙂 O zi în care să fac pauză (cel puțin pe blogul tău) nu strică. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu mie se pare că vorbești prea mult. 🙂 Sau îmi plac oamenii vorbăreți, fiindcă mie-mi place să ascult/citesc povești, gânduri. Iar uneori, devin -la rândul meu- vorbăreață 😀 dar cred că depinde mult și de interlocutor… cu unii oameni vorbești ore în șir și-ți pare că au trecut doar… minute. 🙂
ApreciazăApreciază
Culmea e că in viața de zi cu zi sunt mutulică. 🙂 Dar pe wordpress, orice comment ajuta la rating, așa ca, uneori, vorbesc neîntrebată în mod intenționat, de dragul persoanei pe al cărei blog mă exprim.
ApreciazăApreciază
În viața de zi cu zi și eu sunt mai mult tăcută, cu excepția momentelor în care stau la povești cu o prietenă (fie aceasta și bunica) sau cu un om plăcut în vocabular, atitudine …dar cine nu e în situații similare? 😀 Pe wordpress, sunt „o boboacă”, de-abia la sfârșitul acestei luni, blogulețul meu împlinește un an. 😉 Constat însă că am devenit mult mai „scriitoare” decât m-aș fi crezut, mai ales prin comentarii și știu că, exact ca tine, de dragul persoanei cu care conversez. 🙂
ApreciazăApreciază
Eminescu a fost, este și unic ! Un suflet Sfânt pentru mine, pentru mulți dintre noi! Și, da, a fi om e lucru mare, cum bine spune Iosif !
Vise frumoase! 🧚♀️🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este, Ileana! Iar când citim astfel de povești, realizăm că îl iubim pe acel suflet sfânt, cum frumos i-ai zis, mai mult decât am fi crezut pe când îi citeam versurile… necunoscându-i omenia, ce iată că a devenit legendară.
Îți mulțumesc din suflet și o zi frumoasă cu adevărat să ai! 🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A Fi geniu, este o întâmplare, A Fi Om, este lucru mare !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cât de adevărată este această vorbă, Iosif!
Îți mulțumesc că ne-ai reamintit-o!!
ApreciazăApreciază
Ce amintire! Te scutură. Te face sa te simți mic.
Mulțumesc, Cri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Ina. Până să o citesc, mă vedeam un om bun. Acum, realizez că oamenii cu adevărat buni sunt cei cu o gândire altruistă ca a lui Eminescu. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Așa era Eminescu”… și puțini mai sunt ca el…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Într-adevăr, Cireșică, puțini oameni sunt buni cu adevărat! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană