…tabloul se schimbă, atât în cadrul cerului, cât și al pământului.
Iau mașina și mă duc să-mi umplu ochii de artă…
Roșu rubiniu, cărămidă, rugină, prune, galben șofran,
lămâie și verde acid, violet și liliac. Și chiar turcoaz.
O mână de pietre prețioase care sclipesc în soare.
În fiecare zi, nuanțele se schimbă și se estompează,
pe măsură ce vântul și frigul aduc atât lumina,
cât și frunzele mototolite la pământ.”
(Traducere. Originalul: aici.)
Din păcate, imaginile fotografice de Eletta Senso nu le pot republica fără acordul dânsei, dar le puteți vedea pe pagina sa.
Fericirea dintr-o clipă 
12 răspunsuri la „„În fiecare zi…”
Da, toamna este o operă de artă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și parcă în niciun an nu a fost atât de frumoasă, Jo, nu-i așa? Poate pentru că ni s-a redescoperit frumusețea, ori spectacolul naturii, atunci când ne-a fost interzis. 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca vremea neobișnuit de caldă este motivul bucuriei mele. Altfel imi place toamna și pe ploaie și vânt, dar sunt mai puțin fericită. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărul e că și mie îmi place căldura, poate pentru că m-am născut vara, iar ploaia, furtuna, numai dacă sunt în casă, la adăpost. ☺️ Nu sunt ca Melania, din romanul Rodicăi Ojog Brașoveanu, care iubea ploaia. Am citit cartea în adolescență și mi-a plăcut mult. Am incercat s-o recitesc de curând și nu m-a mai prins. Și în materie de citit, gusturile ni se mai schimbă. 😘
ApreciazăApreciază
Nu cred că o s-o uit vreodată pe băbuța criminală. La urma urmei vreau sa fiu ca ea când cresc mare. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 💕
ApreciazăApreciază
Doar că Mirciulică al meu va fi cățel, nu pisică. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi plac pisicile. 🙂 Pentru că, la fel ca acestea, ador liniștea și nu-mi place deloc zgomotul, fie acesta și un ham-ham-ham mai dulce.
Mi-ai amintit de un film, dar nu-mi amintesc titlul acestuia, ci doar că, la un moment dat, eroina a zis: „Oh, you are a cat person, sorry, I am a dog person!” Atunci am aflat că iubitorii de pisici nu fac casă bună cu cei de câini, deși există oameni ce au și și, adică ambele animăluțe domestice. 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoase si profunde gânduri !
Ieri am trecut pe sub un magic curcubeu, astazi ma simt ca un copil de Dumnezeu. 🙂 ))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumooooos! Adevărul e, Iosif, că natura ne reamintește întotdeauna de binecuvântările din viețile noastre și realizăm cât de fericiți suntem și nu știam! ☺️
ApreciazăApreciază
Asa este, draga Cristina. Viata autentica trece încet, imperceptibila, în liniste si pace paralel cu noi ticalosi, nenorociti, saraci, orbi si goi, atrasi insesizabil de nonvalori obiective, aparente înselatoare, materiale, mortale, pierzându-ne în întunecatele gauri negre (tunelul timpului) în care putini mai vad „luminita de la capatul lui” dupa care sa se orienteze în aceasta dimensiune halucinanta, umanist-materialista moarta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat, Iosif!
ApreciazăApreciază