Tocmai am citit răspunsul corect la rezolvarea enigmei: Omul din spatele tejghelei nu era barmanul, ci clientul a surprins un jaf în desfășurare, așa că a sfârșit ucis de cel ce-l omorâse și pe barman și care bineînțeles că nu voia martori. 🙂
Merci ! Da, are logica, însa eu mi-am imaginat-o muuult mai complexa si extrem de periculoasa în aceasta dimensiune a perceptiei 3D. si n-am sa o expun pentru a nu provoca panica printre cititorii blogului. 🙂
Cred că știu ce vrei să spui: că fac parte din viață coincidențele și că sunt, de fapt, niște asemănări, după cum spune și o vorbă veche că… „mai seamănă om cu om și fomeie cu fomeie” 🙂 Apropo, fiindcă tot vorbim de asemănări, eu mi-am descoperit două sosii. :))) Și un prieten virtual nu m-a crezut și chiar m-a ironizat într-un comentariu, scriindu-mi că și el a cunoscut pe cineva, un vecin, ce-i seamănă leit și are exact același nume. Mi s-a părut greu de crezut așa ceva, dar acum mă gândesc dacă nu s-ar putea, totuși… 🙂
Nu am. Am întrebat-o și pe mama, gândindu-mă că poate am și n-o știu. Prin urmare, e doar o coincidență de nume. Dealtfel, când eram copil, tot pe strada mea, locuia o fetiță de-o seamă cu mine și care avea același nume. Dar nu eram neamuri. 😀
Atunci chiar că e mică lumea, însă eu nu știu cine ești… Oare am blocat niște amintiri și s-a întâmplat să fie din acel timp când ne-am întâlnit prin lumea reală? 🙂
De unde ne știm? ☺️
Nu înțelegeam despre ce mă întrebi, fiindcă pe mobil nu-mi apar și videoclipurile. Acum, de pe calculator, îl văd și… nu-i genul meu de muzică, dar peisajele sunt frumoase. 🙂
😀 Într-adevăr, Constanța, deși, după comentariul lui Iosif, aș crede acum că-i o porumbiță! Și chiar îmi pare penajul său asemănător unei rochii de mireasă și cu haina mirelui pe umeri… 😉 🙂
Îți mulțumesc mult! ❤
Mă bucur că i-ai redescoperit destinația și bine ai venit pe pagina mea. 🙂
Așa e, toamna e deja la ea acasă, dacă pot spune așa. Și-i tot frumoasă cum o știam. 🙂
Îți mulțumesc pentru vizită și comentariu! 🙂
Magnifice instantanee de toamna, draga Doamna !
Frunzele ca frunzele, însa porumbita, cu taior de culoare închisa si alba rochita, pare o mireasa superba, frumoasa, friguroasa, cu sacoul mirelui peste rochia de mireasa, 🙂 ))
O dupa amiaza sublima, pinvesmântata în pace, bucurie si Lumina Divina, draga Cristina !
Ce comparație frumoasă și chiar așa pare, ai observat bine, Iosif! ☺️
Îți mulțumesc mult și, la rândul meu, îți doresc o după amiază binecuvântată cu frumos și numai bine!! 🙂
Eu îți mulțumesc, Suzana, și sunt bucuroasă că plac pozele mele, cu frunzele colorate ce se pierd în ceață! 🤗 Mă temeam că par neclare din cauza acesteia… ☺️
Happy WW to you, too! ❤️
Exact așa am simțit și eu, Potecuță! Aș fi stat să le tot privesc, încărcându-mă cu energie de la frumusețea culorilor, a naturii… ☺️
Îți mulțumesc mult! ❤️
Așa mi s-a părut și mie, Ina, că parcă ar fi vrut să-mi pozeze, fiindcă eu fotografiam pe sus frunzele, iar el se tot învârtea pe aproape de mine și mai la distanță de ceilalți porumbei. 🙂 După ce l-am surprins în aceste două instantanee, și-a luat zborul, aterizând mai apoi lângă tovarășii săi. 😀
Îți mulțumesc pentru gândul cel frumos și cu care sunt de acord 100%, fiindcă da, bine zici: invazia de frunze colorate din octombrie ne fericește cu adevărat! Te îmbrățișez și îți doresc, la rândul meu, o zi bună! ❤
Mulțumesc mult, Zina!
Am fotografiat în dimineața zilei de ieri, când era și un pic de ceață, iar crengile copacului, frunzele sale, parcă s-ar pierde în aceasta. Sau într-o mare de lumină. 🙂
43 de răspunsuri la „Frunze multicolore și un porumbel”
Logica cea mai elevata, se învata si…experimentata ! 🙂
ApreciazăApreciază
Tocmai am citit răspunsul corect la rezolvarea enigmei: Omul din spatele tejghelei nu era barmanul, ci clientul a surprins un jaf în desfășurare, așa că a sfârșit ucis de cel ce-l omorâse și pe barman și care bineînțeles că nu voia martori. 🙂
ApreciazăApreciază
Merci ! Da, are logica, însa eu mi-am imaginat-o muuult mai complexa si extrem de periculoasa în aceasta dimensiune a perceptiei 3D. si n-am sa o expun pentru a nu provoca panica printre cititorii blogului. 🙂
ApreciazăApreciază
Cu plăcere! ☺️
ApreciazăApreciază
Scuze… 🙂 precedenta…cea cu logica.
ApreciazăApreciază
După cum îi scriam și Potecuței, nu am făcut logică în școală, așa că nu știu să rezolv o enigmă. 🙂
ApreciazăApreciază
Chestia e, ca eu nu cred în coincidente, ci în Viata. 🙂
ApreciazăApreciază
Cred că știu ce vrei să spui: că fac parte din viață coincidențele și că sunt, de fapt, niște asemănări, după cum spune și o vorbă veche că… „mai seamănă om cu om și fomeie cu fomeie” 🙂 Apropo, fiindcă tot vorbim de asemănări, eu mi-am descoperit două sosii. :))) Și un prieten virtual nu m-a crezut și chiar m-a ironizat într-un comentariu, scriindu-mi că și el a cunoscut pe cineva, un vecin, ce-i seamănă leit și are exact același nume. Mi s-a părut greu de crezut așa ceva, dar acum mă gândesc dacă nu s-ar putea, totuși… 🙂
ApreciazăApreciază
Pai, zic J0′, aici este dezlegarea enigmei din postarea anterioara, puisor ! 🙂 ))
ApreciazăApreciază
Postarea anterioară acesteia e Oximoron (6). Sau te referi la postarea cu problema de logică? De fapt, despre care enigmă vorbim? 😀
ApreciazăApreciază
Ok. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E plină viața de coincidențe. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai o matusa cu numele Delia ?
ApreciazăApreciază
Nu am. Am întrebat-o și pe mama, gândindu-mă că poate am și n-o știu. Prin urmare, e doar o coincidență de nume. Dealtfel, când eram copil, tot pe strada mea, locuia o fetiță de-o seamă cu mine și care avea același nume. Dar nu eram neamuri. 😀
ApreciazăApreciază
Da ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci chiar că e mică lumea, însă eu nu știu cine ești… Oare am blocat niște amintiri și s-a întâmplat să fie din acel timp când ne-am întâlnit prin lumea reală? 🙂
De unde ne știm? ☺️
ApreciazăApreciază
Ce mica e lumea, nu-i asa…? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vrei să spui prin asta că ne-am cunoaște și în viața reală? 🙂
ApreciazăApreciază
Încântat de cunostinta, simpatica porumbita ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Iosif!
Și eu mă bucur că ne-am întâlnit pe aici! 🙂
ApreciazăApreciază
Noapte buna, somn usor, vise magice… puisor ! 🙂 ))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 Mulțumesc, Iosif!
Râd fiindcă mi se potrivește finalul, numele meu de familie fiind Puia. :)))
Noapte bună și ție! 🙂
ApreciazăApreciază
Îti place ? … 🙂 ))
ApreciazăApreciază
Sigur. Ai dreptate, chiar seamănă cu o mireasă porumbița, cu haina mirelui său pe umeri. 😊
ApreciazăApreciază
Nu înțelegeam despre ce mă întrebi, fiindcă pe mobil nu-mi apar și videoclipurile. Acum, de pe calculator, îl văd și… nu-i genul meu de muzică, dar peisajele sunt frumoase. 🙂
ApreciazăApreciază
Este o Mireasa sub acoperire de …ocrotita cu dragoste de Mire ! 🙂 😀 )))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Culorile toamnei. Chiar și porumbelul e asortat.😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 Într-adevăr, Constanța, deși, după comentariul lui Iosif, aș crede acum că-i o porumbiță! Și chiar îmi pare penajul său asemănător unei rochii de mireasă și cu haina mirelui pe umeri… 😉 🙂
Îți mulțumesc mult! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toamna isi intra in drepturi tot mai mult, nu stiam unde s-a mutat miercurea speciala pana cand am vazut colajul tau de imagini. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că i-ai redescoperit destinația și bine ai venit pe pagina mea. 🙂
Așa e, toamna e deja la ea acasă, dacă pot spune așa. Și-i tot frumoasă cum o știam. 🙂
Îți mulțumesc pentru vizită și comentariu! 🙂
ApreciazăApreciază
Magnifice instantanee de toamna, draga Doamna !
Frunzele ca frunzele, însa porumbita, cu taior de culoare închisa si alba rochita, pare o mireasa superba, frumoasa, friguroasa, cu sacoul mirelui peste rochia de mireasa, 🙂 ))
O dupa amiaza sublima, pinvesmântata în pace, bucurie si Lumina Divina, draga Cristina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce comparație frumoasă și chiar așa pare, ai observat bine, Iosif! ☺️
Îți mulțumesc mult și, la rândul meu, îți doresc o după amiază binecuvântată cu frumos și numai bine!! 🙂
ApreciazăApreciază
Minunate viata si culorile din aceste imagini de toamna!
Multumesc, Cristina! Happy WW! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu îți mulțumesc, Suzana, și sunt bucuroasă că plac pozele mele, cu frunzele colorate ce se pierd în ceață! 🤗 Mă temeam că par neclare din cauza acesteia… ☺️
Happy WW to you, too! ❤️
ApreciazăApreciază
Ce culori minunate! Aş tot sta să le privesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact așa am simțit și eu, Potecuță! Aș fi stat să le tot privesc, încărcându-mă cu energie de la frumusețea culorilor, a naturii… ☺️
Îți mulțumesc mult! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Porumbelul face toti banii. 🙂 Doamne, cât de frumoasă-i toamna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Jo! ❤️
Așa e, tare-i frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumusete! Invazia de frunze ne fericeste chiar. Porumbelul curajos parca a vrut sa-ti pozeze. Multumesc de starea transmisa. 🙂 O zi buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa mi s-a părut și mie, Ina, că parcă ar fi vrut să-mi pozeze, fiindcă eu fotografiam pe sus frunzele, iar el se tot învârtea pe aproape de mine și mai la distanță de ceilalți porumbei. 🙂 După ce l-am surprins în aceste două instantanee, și-a luat zborul, aterizând mai apoi lângă tovarășii săi. 😀
Îți mulțumesc pentru gândul cel frumos și cu care sunt de acord 100%, fiindcă da, bine zici: invazia de frunze colorate din octombrie ne fericește cu adevărat! Te îmbrățișez și îți doresc, la rândul meu, o zi bună! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un arțar și un porumbel îmbrăcați în culorile toamnei. Tare frumos!
Happy WW, Cristina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, Zina!
Am fotografiat în dimineața zilei de ieri, când era și un pic de ceață, iar crengile copacului, frunzele sale, parcă s-ar pierde în aceasta. Sau într-o mare de lumină. 🙂
Happy WW!! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană