Ca unui fir de nisip auriu
captiv, pe vecie,-ntr-o sticlă,
îmi pare adesea cenușiu
un vis ce-i roz, la o adică.
*
Și mă transform atunci în trubadur,
călare pe un gând vechi și hoinar,
creând, din visuri, un cer de azur
deasupra plajei unde stau mai rar.
*
Privesc apoi către a mea (rece) busolă,
ce nu îmi mai indică demult nordul
și-o dau la schimb pe o (caldă) auroră,
salutând, cu grație, din mers, fiordul.
*
La Kluane ajung. Privesc la cerul cel cu stele,
când vântul solar țese cu lumină printre ele,
din fuioare-ncandescente, verde-albastră feerie,
sub ochii mei uimiți se naște un dor din nor și poezie.
*
*
Dară totul fu’ doar un alt vis,
din care -iată!, tristă, mă trezesc
și mă simt pustie, uitată-n abis,
fără de spectacolul cel îngeresc…
*
Fericirea dintr-o clipă 
8 răspunsuri la „În clepsidră”
Visez cu ochii deschişi acum. Tare frumos! Visul nu poate fi stins…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, iată că este adevărat că fiecare vede altceva, fiindcă eu eram tristă, iar pentru tine, mesajul e unul optimist. Și mă bucur tare mult că este așa! Da, visul rămâne, ai dreptate, se reaprinde chiar și dintr-o singură scânteie rămasă… 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper că eşti mai bine acum!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt mai bine, da! Îți mulțumesc, Potecuță! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
❤
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult de tot!
O inimioară de la cineva care scrie atât de bine are o valoare de netăgăduit 🍀
ApreciazăApreciază
Faci ce faci și, în final, tot tristă esti. Of! Of! Of! 💕 Nu pot decat să te laud pentru versurile tale și sa-ti amintesc a la Scarlett O’Hara, ca maine e o noua zi. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
❤
ApreciazăApreciază