Am oscilat mult dacă să-mi intitulez articolul astfel, ori altcumva, iar de ce vă voi povesti imediat. În urmă cu vreo trei ani, am (re)descoperit cât de mult îmi place și mă relaxează să scriu. Cu stiloul, într-un caiet. De curând, plăcerea aceasta s-a transformat, ori a evoluat atunci când, povestind într-un spațiu de blog, am început și a interacționa mai apoi cu cei care îmi comentau, iar în acele momente, m-am simțit parcă și mai ferice.
Prin urmare, fericirea vine mai ales (sau în primul rând) prin oamenii frumoși, cu care tu alegi să stai la povești, citindu-i și bucurându-te să-i cunoști din ce în ce mai bine, doar din schimbul vostru de cuvinte, dar așternute cu dragoste pe hârtia electronică. Fiindcă și tu te tot redescoperi și regăsești în acele suflete, pe care le-ai putea numi simplu: îngemănate ție.
Cu toate acestea, de la un condei clasic a pornit starea mea de mai bine, care mi-a purtat pașii mai apoi și în mediul online.
Îmi place mult, tare mult lectura, iar atunci când îmi pot oferi această evadare într-un univers paralel, ce e și un loc ce seamănă leit cu imaginea din mintea mea a unei vacanțe fără de sfârșit, nu pot decât să devin -la rândul meu- parte integrantă din frumoasa blogosferă. Sentiment firesc, căci partenerii de călătorie sunt alter-ego-uri de-ale mele, iar relaxarea îmi este astfel deplină. Până la urmă, aceasta e și definiția unei vacanțe ideale.
Bine-bine, veți zice, dar tot ai ales să pleci, iar articolul tău dinainte e dovada indubitabilă!
Așa-i, iar asta se întâmplă pentru că sunt o fire inconstantă, super-sensibilă și am uneori nevoie de timp mai mult pentru a procesa informația.
Care informație? Ei bine, am folosit aici un termen generic pentru toate (dar și pentru fiecare în parte dintre) dramele vieții mele reale. Uneori, mintea mi se blochează, iar atunci mă închid involuntar în lumea-mi interioară, pentru un timp („sau doi”, ar zice Mary Poppins), în care oricum nu prea mai pot vorbi, scrie și nici măcar citi…. Am nevoie de timp pentru a conștientiza noua realitate și de a-mi construi noi legături neuronale, creându-mi și un alt sistem de valori, în funcție de ceea ce viața tocmai mi-a revelat. „Nu știu alții cum sunt… (încep acum ca marele Creangă) …dar eu”, când mă blochez astfel, aleg să mă odihnesc bucurându-mă de niște filme, ori seriale, pe unele revizionându-le iar și iar, deși cu aceeași încântare ca prima oară (sau a doua, a treia, a patra…). Serialul Charmed din 1998 se numără printre acestea, iar un film care mi-a plăcut mult ar fi You’ve Got Mail, din același an.
Cel mai fericit mod de a străbate o perioadă nefastă este să faci doar sau cât mai mult din ceea ce-ți place. Mie mi-a mai plăcut dintotdeauna să călătoresc, ori să merg și să stau câteva zile undeva la munte, sau la mare, dar acum nu mai am curaj, nu la vreme de pandemie. Bine, nu e vorba aici numai de curaj, ci și de acea responsabilitate, fiindcă doar în felul acesta vom reuși să „punem virusul în izolare”, după cum zice și campania dedicată iradicării acestui flagel mondial.
Ne mai rămân bucuriile casnice, împărtășite cu cei dragi reali și mereu alături de noi…
Și, bineînțeles, revin la bucuriile numite generic virtuale, ce-s create de către oamenii frumoși din blogosferă, în consonanță cu emoțiile lor pure, calde, reale și fascinante, de îndată ce ne oglindim cu toții în acestea, de fiecare dată când alegem să (re)deschidem acea pagină electronică.
Închei cu un gând bun, asortat unor versuri minunate, pe care le-am citit aici.
„Nu știu unde ești, mi te simt venind
Căutând lumina pe cărări de timp
Singur în mulțime, sărutat de zei,
La o masă albă mânuind condei.”
Fericirea dintr-o clipă 
26 de răspunsuri la „Fericire prin condei”
Când rostești Condei
Tresar ca și cum
Pe mine tu vrei
Să mă vezi acum…
Legănat de zei, de-un dram de noroc
Nu sunt eu acela, nu sunt eu deloc!
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut tare mult cum sună acest cuvânt, dar și eu aș tresări și realizez acum că și autoarea blogului Motive pentru condei e posibil să fi tresărit… Dar mi-a sunat mult prea bine cuvântul în sine pentru a-l ocoli ✍
Mulțumesc pentru versurile minunate! Mi-au atins sufletul…💙
ApreciazăApreciază
Buna, iti devin dragi oameni pe care nu i-ai vazut niciodata si pe care ii cunosti dupa articolele publicate, comenturi si avatar, aici online.
Si eu evadez citind sau revazand seriale (la mine pe repeat e mereu Friends, l-am vazut de zeci de ori, stiu replicile si totusi ma binedispune de fiecare data).
O zi faina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat, Gia, ne cunoaștem prin cuvinte și descoperindu-ne asemănători, ne îndrăgim pe loc. 🙂
Și eu ador serialul Friends!
O zi minunată să ai și tu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat, uneori e nevoie de astfel de pauze! 🙂 Și una dintre melodiile mele preferate… Să fie cu folos revenirea și cu inspirație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, dragă Cireșică, și te rog să mă scuzi că răspund după 4 zile, dar am avut o perioadă mai grea și ratasem comentariul tău poate tocmai de aceea.
Mă bucur mult că ți-a plăcut melodia și îți doresc o zi de marți superbă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e nicio problemă! Zi frumoasă! 😇
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ai revenit în lumea vir(tu)ala, printre cuvinte ce dau viata sau omoara ! 🙂
Seara binecuvântata cu bucurii si fericire adevarata, draga Cristina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Iosif, și mult adevăr ai grăit (sau scris)! 🙂
Videoclipul ales de tine îmi place tare mult.
O seară pe atât de minunată pe cât îmi dorești mie să ai și tu, prieten drag!
ApreciazăApreciază
La buna regăsire! Scrisul și lucrurile care ne fac plăcere sînt terapia cea mai ieftină și mai la îndemână pe care ne-o putem oferi. Ne dăm timp 🙂
Mult bine și clipe bogate-n cele trebuincioase sufletului!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ne-am regăsit, Mihai și-ți mulțumesc pentru frumoasa urare!
De acord, să ne dăm timp! 🙂
Numai bine și momente pline de frumos să-ți bucure și ție sufletul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc sufletesc! 🙂 încredere, sus inima! Soare fără ploaie nu se poate 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai spus și exact așa e! 🙂
Cu mult drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ai revenit! Sper că eşti bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt mai bine, Potecuță, deși mi-am dezactivat iar facebookul și îl las așa, i-am păstrat doar messengerul.
ApreciazăApreciază
A plecat mesajul prea repede, înainte de a îți mulțumi și a te îmbrățișa… 🤗😘
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez şi eu cu drag!
Eu mă bucur dacă scrii pe blog, oricum eu aici sunt pe fază 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu prefer WordPress, doar ador cuvintele. Îți mulțumesc încă o dată și mă bucur tare mult că drumurile ni s-au intersectat pe aici 🙂 💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O zi faină! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Cristi! La fel îți doresc și eu! 🙂
ApreciazăApreciază
Bine-ai revenit, Cris, nu știu dac-ai găsit ceva nou pe frontul de blog… sper să fi regăsit ce-ți era drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Issa! 😘 Am început să citesc din articolele pe care le-am ratat și da, am regăsit în acestea tot ce-mi era atât de drag… 💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi doua avem multe in comun: cititul, filmele si implicita evadare de urâtul cotidian în paginile unei carți sau pe micul ecran. Ceea ce ne deosebeste este sensibilitatea… iesita din comun in cazul tau, aproape inexistenta in cazul meu. As vrea sa-ti pot da din je-m’en-foutisme-ul meu, sa te apar de starile astea cand simti nevoia sa stai departe de noi. Eh! Dar acum ai revenit. Te imbrațișez cu drag. 💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Jo, avem multe în comun, iar în ceea ce privește sensibilitatea e mai bine că n-o ai atât de accentuată ca la mine. 🙂 Îmi face tare bine să-ți citesc cuvintele, mai ales pe cele din comentarii, fiind realiste și calde, prietenoase. Și eu te îmbrățișez cu același drag! ❤
ApreciazăApreciază
💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗💕
ApreciazăApreciază