-Ce mă bucur că ești acasă, bunico, fiindcă așa-mi doream să vorbim…
-Scumpa mea, ia spune-mi tu care-i baiul și cum de nu ești la școală?
-Nu a venit dirigul, așa că am o oră liberă și cum -din fericire- liceul meu e colea…
-Pui drag, să nu te gândești că nu m-aș bucura să te văd… Nici vorbă, iubire, doar că nu mi-ar fi plăcut deloc să chiulești. Atâta tot! Hai să ne așezăm acum amândouă pe canapea și ‘om vorbi pe îndelete.
Și cuvintele au început apoi a curge. Eu povesteam, iar buna mea dragă mă asculta fără a mă întrerupe și doar expresia feței dumneaei îmi spunea că-mi aude fiecare vorbuliță. Eram neliniștită ca la 16 ani, cu toate „problemele” inerente acelei frumoase vârste. Când -în sfârșit- am tăcut, bunica mi-a luat mâna într-ale dumisale, gest ce m-a liniștit instantaneu și atunci i-am zâmbit fericită. Că e acolo, alături de mine și că mă înțelege. Iar dânsa mai întâi a tras aer în piept cu un oftat adânc, după care mi-a zâmbit și tare dulce, trăgându-mă înspre dumneaei, pentru a-mi săruta fruntea. Abia apoi s-a pornit a-mi spune…
Iar eu o ascultam și îi sorbeam cu nesaț cuvintele, tot ceea ce-mi spunea fiind exact ce aveam nevoie să aud eu în acel moment… Oare de unde știa bunica? Cine o inspira de-și potrivea gândurile și trăirile astfel încât să se asorteze minunat alor mele? Muza sa era -cu siguranță- inima-i plină de iubire pentru nepoata în al cărei spirit se regăsea pe sine. Da, cred că o redescoperea în mine pe copila ce fusese dumneaei, în urmă cu doar câteva decenii.
Și-mi mai aduc aminte că-i priveam ochii, de fiecare dată când noi două stăteam astfel la povești și-mi păreau a fi cei mai frumoși ochi din lume. Înțeleg acum că aceștia erau „oglinda sufletului” dumneaei și, prin urmare, nici nu puteau fi altfel decât fascinanți.
Bineînțeles că dintre toate subiectele pe care le dezbăteam în dialogurile noastre, cel care revenea în mod recurent în discuție era niciun altul decât „Dragostea, destin străvechi”. Acesta e și titlul melodiei cu care am ales să-mi închei povestea. Sper să vă placă muzica, versurile și vocea lui Vasile Șeicaru…
Fericirea dintr-o clipă 
10 răspunsuri la „Dulce-amar”
Stiu melodia, cum sa nu, si ma bucur mult ca ai avut o asa bunica, e un dar nepretuit…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Issa! 🙂
Da, este și mă gândeam că-i interesant cum astăzi, de Ziua Internațională a Prieteniei, eu am scris un articol despre dumneaei, care mi-a fost și cea mai bună prietenă. 😘
ApreciazăApreciază
Am ascultat-o în timp ce-am citit şi s-au completat şi îmbinat armonios!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Potecuță dragă! Aceasta tocmai a devenit melodia mea preferată și o ascult iar și iar, ca de fiecare dată când descopăr niște note muzicale ce-mi ating sufletul. Mai ales dacă acestea sunt în consonanță cu cuvintele ce le însoțesc. Așa ca acum. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase, limpezi si profunde oglinzile din sufletele bunicilor. Trist este ca, din ce în ce mai putini copii au parte de bunici, iar altii sunt abandonati chiar de parinti, plecati de-acasa cu sperante-nselatoare, inconstienti, ca doar acasa în familie, uniti în dragoste si AAAE, e sarbatoare.
Dintotdeauna am iubit gustul cireselor de padure, dulci-acrisoare-amarui, iar dulceata din fructe de padure este o adevarata mana cereasca. Superba melodia ! Merci !
O zi binecuvântata, sublima, cu bucurii si gânduri frumoase în Lumina, draga Cristina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, Iosif, puțini bunici din prezent mai sunt atât de apropiați de nepoți cum se întâmpla odată să fie. Tehnologia cred că e de vină, fiindcă aceasta ne-a îndepărtat chiar și în aceeași familie, oferindu-ne o cale de a ne relaxa și a afla ceva-orice-ar-fi în mod individual. Sau poate ritmul alert al vieții e cauza, fiindcă ne grăbim în toate.
Da, dulceața e un deliciu, de acord! Mă bucur mult că ți-a plăcut și melodia. O zi superbă și ție! 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu am avut o relatie speciala cu bunica, dar mai mult vorbea dumneaei si eu ascultam.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știu ce spui, Jo, și așa mi-ar plăcea s-o pot scoate din minte pe bunica și s-o îmbrățișez iar! Uneori fac asta în vis, când îmi apare. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
💕
ApreciazăApreciază