Atât de pline-s de-nțelesuri,
încât uite cum, în versuri,
îți povestesc eu ție
ce simt, prin poezie
și cât de bine noi ne știm,
de și tăcerea -iată!, ne-o citim.
Căci de nu mai pricepem (iar) câte ceva,
dăm doi pași înapoi și simțim altfel, nu-i așa?
*
O nouă perspectivă și roz ni se arată
când omul drag ne apare făr’ de pată,
căci ne amintim de ale sale dulci cuvinte,
scăldate-n iubire și zise cu luare-aminte.
Pe care ni le-a adresat și nu o dată,
iară aceste vorbe ne dau aripi, de îndată!
Și nu mă mir când, ca un Phoenix ‘naripat,
eu zbor privind zâmbind la cerul înstelat.
*
Și zic… Luceafăr drag, îți mulțumesc!
Spre tine eu (din nou) cu drag privesc,
uitând de un cotidian prea trist și adevărat,
fiindcă-l acopăr c-un dor pur, izvor de gând curat.
Fericirea dintr-o clipă 
8 răspunsuri la „Tăceri îndrăgostite”
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Condei, mulțumesc! 💜
ApreciazăApreciază
Ne-ai făcut și pe noi să simțim, citind. Foarte frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță dragă! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet! 😘
ApreciazăApreciază
Voi ramane intotdeauna uimita si incantata de talentul unor persoane la versificat. Bravo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Jo! 😘
ApreciazăApreciază