Mult prea târziu zici tu c-am ajuns, dar eu cred că-i un pic prea devreme. Am adus cu mine un vis alb ca neaua, pe care tu ai așternut întuneric și suspine. Dacă aș fi ajuns mâine, poate că ai fi colorat un soare pe fundalul unui cer senin. De unde soare? Din sufletul tău, ce va renaște în zori ca pasărea Phoenix.
De unde știu ce va fi? Am observat eu că și lacrimile pot fi preschimbate. Cum? Păi le aduni mai întâi cu dragoste într-un buchet, ceea ce am făcut și eu însămi, iar apoi adaugi doar un strop de magie. De unde iei acea licoare fermecată în lumea reală? Din iubire împlinită. Cea pe care ai simțit-o ieri și atunci ai plâns. De bucurie!
Iar gândul acela vulnerabil (de care spui) nu-l exprim doar pentru că eu sunt o emoție întrupată și noi, trăirile înghețate, avem doar avalanșe de gânduri, ce ar putea spulbera o lume….
Fericirea dintr-o clipă 
4 răspunsuri la „Ferice”
„De unde soare? Din sufletul tău, ce va renaște în zori ca pasărea Phoenix”.
De unde soare? Mă întreb și eu privind cerul plumburiu și greu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va răsări iar și soarele! Eu aleg să fiu optimistă, Constanța… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-a însoțit gândul ăsta prin ploaia zilei și s-a mai încălzit puţin în jur. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță dragă! 😘
ApreciazăApreciază