Memento

„Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…”

Acest citat l-am extras dintr-o poezie scrisă de poeta braziliană Martha Medeiros (n. 1961).

Pentru aceia dintre dumneavoastră care își doresc să o citească integral, am găsit o traducere reușită a poeziei pe pagina de facebook Sunt aici pentru voi, publicată anul trecut, pe 16 mai. Iat-o:

„Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.
Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim…
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…”

(Martha Medeiros – Cine moare)

8 răspunsuri la „Memento”

  1. Superba! N-o stiam. Multumesc. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cu drag, Ina!
      Şi mie mi-a părut deosebită, ca o pildă în versuri! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Foarte frumoasă e, nu o ştiam, acum am auzit de ea.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mă bucur că ți-a plăcut, Potecuță!
      Eu mai auzisem / citisem versuri din această poezie pe facebook, dar nu știam cine le-a compus, până când pașii virtuali mi-au fost purtați spre pagina citată. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Constat ca mor cate putin din cam multe motive. 😦 Si mi-ar placea sa posed arta de a-mi insela stomacul. Eh!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Comentariul tău se dusese în spam, nu știu de ce și tocmai l-am extras adineauri de acolo. Dar să-ți răspund: Cu toții cred că murim câte puțin și numai Cel de Sus știe de ce. Să-ți înșeli stomacul nu-i ușor, dacă ești pofticioasă, ca mine… 😉

      Apreciat de 1 persoană

      1. Eu nu sunt pofticioasă, dar ronțai in nestire… probabil de stres.

        Apreciat de 1 persoană

        1. Cu siguranță de stres! Știu, pentru că așa fac și eu… 😀

          Apreciat de 1 persoană

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe