…din Maramureș, într-o zi de toamnă.
În vizită la Muzeul Satului
Fericirea dintr-o clipă
…asortată unui gând bun.
& (en español) ** (In English) ** (in italiano) ** (en français)
…asortată unui gând bun.
& (en español) ** (In English) ** (in italiano) ** (en français)
…din Maramureș, într-o zi de toamnă.
Fericirea dintr-o clipă 
10 răspunsuri la „În vizită la Muzeul Satului”
Loc frumos și idilic. Sunt sigur că deține o mare comoară a istoriei. Mi-ar plăcea să vizitez. Mulțumesc doamnă pentru partajare ..😊😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu plăcere! 🙂
Mulțumesc și eu!
ApreciazăApreciază
Ești binevenită, doamnă .. ☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am fost și în Maramureș. M-au purtat picioarele prin multe locuri, dar numai prin prisma muncii. Nu am știut de acest muzeu și regret că nu l-am văzut. Am doar o întâmplare de povestit, care mă leagă de acele locuri…
Eram patru inși într-o mașină de serviciu și șoferul nostru era un aiurit care mă întrecea până și pe mine 🙂 Pe la intersecții, înainte de a vira volanul, ne zicea așa… retoric parcă, luând curba fără să se asigure: „O veni cineva?” Și noi învățaserăm încă de pe vremea aceea să apreciem foarte mult viața care își urma cursul și după aventura călătoriei cu nea Iulică. Am făcut o pană în drum. Șeful nostru îi zice lui nea Iulică: „Ce stai? Schimbă cu roata de rezervă!” Nea Iulică se uită candid înspre el și-i răspunde: „N-avem!”… „Cum să n-avem Iulică? Ce, ești nebun? Cum să venim noi atâta cale până aici și tu să n-ai rezervă la mașină?” Șeful, săracul!… Mai avea un an până la pensie și numai de aventuri nu-i ardea. Urla în drum că-l dă afară, congestionat și cu bale la gură, iar eu eram fascinat de liniștea de pe chipul șoferului. Era fenomenal! Nu se pierdea în nicio situație și a reușit să reziste chiar și în vremea aceea urâtă a restructurărilor, când a trebuit până la urmă să renunțăm la șoferii noștri de la Institut. El a devenit instalator și ceva cu întreținerea. Nu-mi era foarte clar ce rol avea, că oricum nu se pricepea la nimic. Un personaj, ce mai! Da… Și atunci, când ni se părea nouă că suntem într-o situație fără ieșire, apare de după o poartă din aceea frumoasă, mare și împenetrabilă că ziceai că le-au făcut așa, anume ca să nu-i prade turcii, un om.Ne salută și începe inspecția mașinii. Se întreținea cu nea Iulică, pe șef nici nu l-a băgat în seamă. Apoi pleacă în curte cu nea Iulică după el și se întorc amândoi cu câte o roată. Una i-a dat-o să aibă și de rezervă. „Să vă plătim, stați așa!” se pipăia șeful pe la buzunar, într-un mod destul de stângaci, că era cam zgârcit 🙂 … „No! Mereți sănătoși!”… a zis omul acela, demn. Nu i-a strâns mâna decât lui nea Iulică și ne-a petrecut din ochi până am plecat de la poarta lui. Eu eram tânăr pe vremea aceea și aveam un loc mai prost în mașină,către coadă (era Aro nu știu de care, cu băncuțe laterale). Am putut să-i văd prin gemuleț silueta mândră, de român verde, cum se uită protector în urma noastră. Eram „rumâni” călători și meritam tot sprijinul, chiar dacă aveam cu noi un șef cu gură cam mare. La oamenii aceștia mă raportez când lăcrimez cu dragoste pentru România.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu ce spui, Condei, fiindcă am întâlnit și eu români cu inimă mare, peste tot pe unde am călătorit. Suntem un popor de oameni frumoși, mai ales la interior, chiar dacă există și „cozi de topor”, iar acum și la conducerea țării, din nefericire. Dar poate că acest cataclism mondial a scos binele la suprafață și din aceștia. Necazul îl schimbă pe om și chiar și pe monștrișori îi umanizează, din câte mi-a arătat mie viața. Îți mulțumesc pentru povestea ta, ce se potrivește mănușă, atât imaginilor, cât și vremurilor!
ApreciazăApreciază
Ce frumos e! Nu l-am vizitat nici eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte frumos și merită văzut, Potecuță! Și nu numai muzeul ci și Maramureșul, plai de poveste. 🙄
ApreciazăApreciază
Am fost. Nu am stat, e drept, dar am fost şi oricând m-aş întoarce acolo.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb! Eu l-am vizitat doar pe cel din Bucuresti, dar mi-ar placea sa am ocazia sa ajung si la cel din Maramures.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merită! Eu am pus doar câteva poze, dar acestea nu au putut surprinde și aerul proaspăt, sau sentimentul de acasă pe care l-am simțit fiind acolo. Îți doresc din toată inima să ajungi să vezi cu ochii tăi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană