Dormi mai mult în acea dimineață fiindcă, atunci când se deșteptă, soarele era deja sus pe cer. Se uită la ceas și văzu că-i aproape 11. „E incredibil ce mult am putut dormi!”, își spuse, dar imediat realiză că, de fapt, se culcase pe la 4 și mai înțelesese că, din păcate, acea conversație pe facebook cu Adi s-a petrecut în vis. „Normal! Oare cum ar fi putut fi reală?! Dar ce a vrut să-mi transmită subconștientul prin acest vis?” se întrebă și răspunsul veni sub forma unui nume, ce apăru în acea clipă pe ecranul telefonului său: Doru.
-Alo, da!, răspunse de îndată.
-Bună dimineața, Ioana! Sper că nu deranjez cu telefonul meu, dar îmi doresc foarte mult să ne vedem și nu numai eu, ci și lui Vlăduț îi e tare dor de mami.
-Sigur că nu deranjezi, Doru, dacă ai ști ce mă bucur că m-ai sunat, fiindcă am multe a-ți povesti, dar nu te impacienta, sunt bine! Ok, spune-mi cum facem? Aș putea veni eu pe acasă, îi zise, iar apoi se opri brusc, realizând că nu mai e acasă al ei.
-E perfect așa!, spuse repede Doru și continuă cu… Pe la ce oră crezi că ai să ajungi?
-Pe la unu jumate, cred, răspunse Ioana, iar inimioara ei începu să bată atât de tare de parcă voia a-i ieși din piept și a pleca mai devreme într-acolo. „Doamne, îți mulțumesc!”, zise în gând, iar apoi tare… Abia aștept să ne vedem! Vă pupă mami pe amândoi!
-Și noi te pupăm, mami, și… of, Doamne, ce m-au emoționat cuvintele tale! Te rog, iartă-mă, nu mai zic nimic, ne vedem, paaa! și închise.
Ioana trase aer în piept pentru a-și mai domoli emoția ce o cuprinsese la gândul că-i va revedea pe cei doi băieți dragi ei. Fiind în realitate, de astă dată, și nu într-un vis, făcu doar câteva mișcări de înviorare, zicându-și că nu-i chiar bai dacă va face mâine acea oră, întocmai ca-n vis.
„E incredibil cât de real mi-a părut visul și câte detalii din acesta îmi amintesc, încă! Oare subconștientul își dorește să-mi mai transmită ceva? Ia să-mi verific facebook-ul!”
Și din nou reacționă firesc, nerezistând nici acestei ispite, ci butonă numele Nebunelului, ca să-i vadă profilul și ce a mai făcut el. Află astfel că Adi s-a recăsătorit în urmă cu un an și nu cu femeia ce-i semăna ei, ci cu o alta, care îi zâmbea dintr-o mulțime de poze, pe care le făcuseră tot împreună și îmbrățișați.
„Și-mi zicea că el nu-i un romantic, sau asta era în vis? Ce ciudat mă simt, fiindcă am fost atât de îndrăgostită de el, iar acum nu mai sunt deloc! Dar hai să nu mai pierd timpul, fiindcă sunt așteptată de Doru și de Vlăduț! Doamne, ce mă emoționează gândul că-i voi revedea! Și am să-i povestesc lui Tudor tot, exact așa cum s-a-ntâmplat. Și împreună vom izbândi! Totul va fi bine!”
……………………………………………………………………………..
-SFÂRȘIT-
9 răspunsuri la „Emoții virtuale (ultima parte)”
Frumos! Bucurați-vă de darul scrisului și înmulțiți-l mereu!😍😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din tot sufletul pentru aprecieri și cuvintele frumoase! 😘❤
ApreciazăApreciază
Sper că se pregăteşte o nouă poveste 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un timp, nu, Potecuță, de aceea am și scris penultimul capitol concentrat într-un fel de rezumat a vreo patru, fiindcă mi-am dorit să închei mai repede. Trec printr-o perioadă mai efervescentă și voi scrie texte mai scurte în continuare.
Îți mulțumesc din suflet pentru aprecieri! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubirea e un suflet rănit și apoi vindecat de altul – Octavian Paler
Adevărat. 🙁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Ane!
Și toate sufletele ajung a fi rănite, însă prea puține își întâlnesc apoi „doctorii”… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La asta m-am gândit și eu. Memoria e selectivă, marile iubiri nu se uită. 🙂
Seară dulce și liniștită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet, Ane!
O seară asemenea îți doresc și eu! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag ! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană