Părere și oximoron
iubăreț și monoton:
„Dragobete
fură mințile la fete”…
***
Au fost odată
un băiat și-o fată,
ce s-au întâlnit
în zi de iubit.
***
Am numit-o eu așa,
de Dragobete era,
însă nu a fost iubire,
ci sublima amăgire.
***
S-a întrebat ea, mai apoi,
De ce 1+1 fac tot doi,
în iubire ca și-n aritmetică,
deși prima-i mai poetică?
***
Răspunsul l-a primit
tot de la acel „iubit”,
ce s-a jucat cu ea,
cântându-i o manea.
***
Nu zic de genul muzical,
ci de purtarea sa de Hanibal,
ce-mi pare mie tot așa de vie
ca o agresiune la zona cenușie.
***
Sau materia, da,
sună mai corect așa.
Revin: A fost odată
cea mai frumoasă fată!
***
A fost, căci nu mai este,
ori s-a-ncheiat a ei poveste,
ce a-nceput de Dragobete
și-a continuat apoi „pe repede”.
***
De vă-ntrebați cum?,
vă voi răspunde-acum:
Exact ca-ntr-o poveste
cu a fost și-ncă mai este!
***
Însă nu a fost așa,
fiindcă el un crai era,
iar a noastră fată,
inocentă și curată.
***
L-a crezut și ascultat,
ca o fată bună de măritat,
fiindcă el vorbea frumos
și tare politicos…
***
Ea, „o oaie”, el „un lup”,
ce-a păpat-o dintr-un pup.
Morala-i lesne de ghicit:
Doar „lupoaicei” îi poate fi „lupul” iubit.
***
Iar, mai apoi, și un soț bun,
ca într-o poză din album.
„Și-am încălecat pe-o roată
și v-am spus povestea toată.”
Fericirea dintr-o clipă 
8 răspunsuri la „Dox și paradox”
Suntem parte din univers ”Doar „lupoaicei” îi poate fi „lupul” iubit.” Mi-a plăcut amestecul de cuvinte, o poveste cu final fericit.🙂
”Turturică turturea
De ce-mi ești așa de rea
Și nu-mi stai alăturea ?
– Că mi-e dor de-un turturel
Ce suspină singurel…
Sbor pe ramură la el.”
Poezie populară culeasă de Mihai Eminescu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Ane! 🙂
Nu cred că știam poezia culeasă de Eminescu și zic „cred” pentru că e posibil s-o fi știut cândva, iar timpul să mi-o fi șters din minte. Este foarte-foarte frumoasă! Și se potrivește mănușă aici. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fata a plâns ce a plâns,
Iar dup-asta, a dat în râs
Având acum ceva de spus
Lupului ce sta ascuns
În desișul nepătruns:
-Gata lupule, de-ajuns!
Că de-acuma nu mai ține
Știu povestea ca oricine
Iar un lup tembel, ca tine
Cu vorbe mari, fapte puține
Să stea cu pofta-n cui mai bine..
În veci n-ajunge iar la mine!…
Semnat: Scufița Roșie
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, abia acum s-a terminat cu bine, cum zicea Issa! :)))
Mulțumesc, Condei, pentru finalul perfect pe care l-ai scris poveștii mele, sau hai să-i spunem P.S. și suntem coautori. 😉
Tocmai am recitit una dintre poveștile tale, cu gemenii care plângeau fiindcă nu le-a plăcut finalul de poveste. Apoi am văzut comentariul tău de aici și mi-am zis, „Gata, s-a rezolvat, am și eu final cușer, tot datorită lui Condei (sau Bogdan din povestea ta)!” 😀 😀
ApreciazăApreciază
Of, tristă poveste…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și, din păcate, prea comună, Potecuță…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) bine că pare că s-a terminat cu bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) lecția de viață e întotdeauna o binecuvântare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană