cripiaqi = cripi aqi = „Creepy Aqui”?
Pe rândul dinainte, m-am jucat un pic cu morfologia și aparenta etimologie a acestei adrese de e-mail, al cărei început, în engleză, îmi sună de-a dreptul „înfiorător”, aceasta fiind una dintre traducerile cuvântului „creepy”. O alta ar fi „târâtor”, însă nici aceasta nu mă flatează!
Un prieten mi-a atras atenția, altfel poate că nici n-aș fi observat. Dar acum, fiindcă știu, mă tot frământă etimologia sa (ori cea care pare a-i fi). Așa că am anagramat adresa, căutând să înțeleg ce anume gândesc cei care o văd pentru prima oară…
Fiindcă eu, atunci când am creat-o, nu m-am gândit deloc la „creepy”, deși știam cuvântul englezesc, dar m-am concentrat pe „qi”, simbolul pentru energie, apoi pe „cri”, diminutiv de la prenumele meu, iar „pia” este tot o prescurtare de la un nume. Prin urmare, era cri-pia-qi, nu, cripi-aqi. Ultima formă îmi sună acum „creepy aqui”, ceea ce, într-o combinație englezo-spaniolă, s-ar traduce prin „înfiorător aici”, sau „înfiorătoare aici”..?!
AICI!! …Cineva mai slab de înger cred că ar renunța să-mi mai scrie numai văzând adresa de e-mail, pe care ar considera-o un „semn divin”, sinonim cu „Baba Cloanța Cotoroanța AQUI”. Nu că aș fi eu babă, ci este doar o analogie cu o femeie înfricoșătoare! Puteam să zic și „Muma Pădurii”, deși nici aceasta nu-i chiar tânără…ia, să mai caut! A, am găsit, „Zâna cea Rea”, care musai tre’ să fie tânără, doar e zână și zânele, din câte știu, nu îmbătrânesc (decât dacă se îndrăgostesc de feți frumoși, dar atunci renunță ele însele la nemurire și deja asta-i o altă poveste). Însă eu, dacă aș fi un făt frumos modern, oare i-aș scrie unei zâne rele? Poate, fiindcă feții frumoși ai zilelor noastre sunt văzuți la braț și cu câte-o vrăjitoare.
Am mintea plină de basme, știu, doar mi-au plăcut dintotdeauna… și mai știu și că în basme nici nu există e-mail-uri! Dar aș putea, nu-i așa? – să scriu eu un basm modern, cu Ilene Cosânzene ce-și împărtășesc gândurile on-line și cu Zmei Paralei ce le scriu comentarii însoțite de inimioare și floricele virtuale.
Nici nu-mi pare așa de greu, fiindcă mă pot inspira comod din realitate, căreia să-i adaug doar un strop de magie, asezonată cu o aromă de vanilie, sau de ciocolată, în prăjiturile (ori bomboanele) tot virtuale și basmu-i cam gata! E mai greu să găsesc un făt frumos clasic în lumea modernă, adică unul care să vrea să lupte cu balaurul… dar stați așa că tocmai mi-am amintit de căpcăunul Shrek, dintr-un basm relativ nou, care a păcălit dragonul și a eliberat domnița, ce-i și ea (aproape) căpcăuniță.
Prin urmare, uite că basme moderne există deja, doar e-mail-uri și telefoane inteligente nu au… încă. Dar divaghez, fiindcă vorbeam despre „creepy” și am ajuns la Shrek, ce-i tot cam creepy (observ acum), însă și șarmant…în felul lui. În concluzie, adresa mea de e-mail pare în regulă, fiind în consonanță cu basmele moderne, care, cu cât au mai mulți monștri, cu atât plac mai mult copiilor, fie ei mici, sau mari.
Adevărul e că între mine și Shrek a fost o „dragoste la prima vedere…cine-ar fi crezut?”
Am găsit și un videoclip drăguț cu el, ca încheiere a acestei epistole:
Fericirea dintr-o clipă 
8 răspunsuri la „@cripiaqi: studiu etimologic”
Ai scris o poveste care m-a ținut tot timpul lecturii cu zâmbetul pe buze. Și e ultima lectură din seara aceasta, dinainte de a merge la culcare. Deci e foarte bine! Îmi place să-mi încep ziua astfel și s-o închei așișderea 🙂 Acum, să spun de ce stam eu așa, cu gura înspre urechi? Tu știi… 🙂 Ai fost și nostimă prin felul cum ți-ai învârtit bietul nume, mai ceva ca macaroana pe dinții furculiței. Dar mai era și musca aia ce nu pleca deloc de pe căciula mea, așa că am luat-o acum și dau cu ea de pământ. Mă deconspir! Eu fraților, sunt anormalul! Adică acel așa-zis prieten care se pare că n-a avut de lucru și a molipsit fata cu sindromul analizei. Îmi pun cenușă în cap și te rog public să mă ierți! Aș zice că n-am să mai fac, dar a ieșit ceva frumos, zău!, ai ajuns prin Spania și mai departe, pe tărâmul basmului. Ești minunată și sunt bucuros că ai intrat cu minunățiile tale, creepy au ba, în lumea mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, dragă Condei! Și eu am citit tot cu zâmbetul pe buze și cu bucurie în suflet pentru aprecierile tale, atât de frumos formulate, prin cuvinte ce au darul să pătrundă în suflet și să rămână acolo mult timp. Tocmai mi-am amintit de ultima ta leapșă, unde nu am comentat doar pentru că ai scris atât de frumos încât nu aș fi putut spune nimic pe măsura cuvintelor tale. Și eu sunt bucuroasă că lumile noastre s-au întâlnit pe aici. 🙂
ApreciazăApreciază
:)))) m-ai amețit etimologic, dar știi ce cred eu că cine se sperie sau interpretează o adresă de mail ca pe „card” scris invers nici n-ar avea ceva interesant de zis…
So… nu pierzi nimic 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) și eu am amețit, fiindcă nu sunt om de litere, deși am căutat să mă exprim ca unul 😉 și m-am tot întrebat dacă n-am scris o eroare majoră. 🙂
Dar m-a amuzat să țes o poveste printr-un studiu al unei anagrame, care tot la basme m-a dus, încât cred că-s obsedată de acestea…încă din copilărie! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pen’că prea ne-ar trebui în viața reală…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da! prea… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii devin zâne bune, feţi frumoşi sau zmei, în funcţie de cât e fiecare dispus să arate, să facă, să pară a fi. Şi uneori, ei devin asta pentru că noi îi vedem aşa şi atunci ei se fac dintr-o dată mai buni şi mai frumoşi. Există basme şi-n real, nu trebuie decât să credem în magia lor.
Nu te mai preocupa. Cine vrea să găsească ceva de comentat sau de analizat, găseşte şi-n Ion.Popescu@yahoo aşa că nu contează ce crede nimeni. Eu, de exemplu, aş fi zis că acel cri vine de la crina sau cristina şi de restul nu m-aş mai fi preocupat. Dar de obicei, când cer o adresă sau o văd şi am treabă cu acea persoană, iau cu copy-paste adresa şi chiar nu stau să mă gândesc ce-a vrut să spună omul când şi-a făcut adresa şi ce mesaj ascuns e pe acolo.
Oamenii normali nu vor căuta nimic creepy-n adresa ta. Ştii cum se spune că vedem în celălalt ce avem noi, prin noi? 😉
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Așa e, celălalt doar ține oglinda, Potecuță! 😉
Iar ceea ce mi-ai scris la început m-a dus cu gândul la o poveste impresionantă cu Andrea Bocelli și mama sa, care a văzut în el omul valoros ce va deveni și l-a încurajat în acest sens, deși ea însăși era îngrijorată din cauza unui profesor al viitorului tenor, ce i-a scris cuvinte rele mamei despre acesta. Am să caut povestea, fiindcă merită citită și atât de frumos cum a fost povestită de cineva, nu mai știu acum de cine… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană