Mi-am amintit ieri de un sonet de-al lui Shakespeare, al 116-lea, pe care eu l-am descoperit urmare vizionării filmului „Sense and Sensibility”, în care una dintre eroine îl recită, într-un moment de tristețe adâncă, indusă de un om ce-i frânsese inimioara inocentă.
L-am căutat apoi pe net și regăsit pe mai multe site-uri, dintre care cea mai reușită traducere îmi pare a fi cea de pe următorul:
https://condeier.ro/insirte-margaritari-iubirea-vremii-jucarie/
E precedat de cuvintele… „las Sonetul 116 să oglindească iubirea după care tânjim întreaga viață și pe care prea puțini avem norocul s-o întrezărim.” (Ilarion Lainic)
Înainte de a găsi această traducere, am încercat eu însămi să-l traduc, ajutată de google translate și iată varianta ce am obținut:
„Nu-s stavili două firi când se cunună;
iubirea nu-i cu-adevărat iubire
de se preschimbă şi altcumva răsună,
de o încearcă fum şi amăgire…
O, nu, ea e, înveşnicit, limanul
neaplecat de oarba vijelie
şi-i călăuza pânzei pe oceanul
ce nici măcar comorile nu-i ştie.
Nu-i măscăriciul vremii, chiar de-şi lasă
sub raza coasei dulcea ei făptură,
ea orele-i înfruntă, curajoasă,
până atunci când mâna morţii-o fură.
De mint şi-s prins pot spune liniştit:
N-am scris aceste rânduri, ori nimeni n-a iubit!”
Nu m-am putut hotărî pe care dintre cele două traduceri s-o aleg, așa că le-am cuprins pe amândouă în acest articol.
Am găsit pe Youtube și scena din film ce conține momentul descris, dacă doriți s-o vizionați:
Jane Austen este autoarea mea preferată, fiindcă descrie o vreme în care mi-ar fi plăcut să trăiesc, iar asta doar datorită harului său de a reda totul, de la frumusețea dialogurilor (aici mă refer – în special – la cel dintre Elizabeth și Darcy, din cartea „Pride and Prejudice”) la politețea și buna creștere specifice acelor vremuri.
Uneori am sentimentul că m-am născut în secolul greșit, deși mă bucur de tehnologia zilelor noastre. Și astfel devine greu să-mi aleg o perioadă de timp preferată. Dar aș putea, de ce nu? – crea una (imaginară, desigur), în care să călătoresc cu gândul ori de câte ori nu mă simt „acasă” în prezent, sau mă sperie perspectiva sumbră asupra viitorului (și știu că nu doar pe mine).
Închei într-o notă optimistă, cu un citat tot de William Shakespeare:
„Atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu e pierdută.”
Fericirea dintr-o clipă 
24 de răspunsuri la „Iubirea nu-i a vremii jucărie”
Fără să vreau citesc și celelalte comentarii (când am timp) și cred că prea mult romantism uneori strică, te împiedică să te adaptezi vremurilor tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord, strică, însă ,,te vindeci” de romantism imediat ce descoperi că e anacronic cu vremurile tale. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărată chestia cu zâmbetul. Cea mai tare chestie este, însa, să poți să începi să râzi din nou după ce, pentru o bună vreme, ai crezut că așa ceva nu va mai fi posibil. Eu cunosc cel puțin un tip care a „pățit” chestia asta și acum e tare bucuros,știind că se mai și întoarce roata☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai amintit de-o vorbă, Cristian, ce sună cam așa: „Vestea rea e că nimic nu-i veșnic, iar vestea bună e că nimic nu-i veșnic!” 🙂
Din fericire (sau din nefericire, uneori), se mai și întoarce roata… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺️☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și cred că e așa cum zici, cea mai tare chestie, să poți să râzi din nou. Fiindcă uneori, norii de pe cerul sufletului întunecă orizontul într-atât încât nu crezi că vei mai vedea soarele vreodată. Și-mi imaginez bucuria, când aceștia se risipesc dintr-odată… 🙂
ApreciazăApreciază
De acord, e tare bine când descoperi ca poți zâmbi din nou și că poți trăi, chiar mai frumos decât o făceai în prima perioadă când zâmbeai. ☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da, e minunat! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
PS: tot prietenul ăsta al meu mi-a spus. ☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am imaginat și de asta ți-am răspuns așa, fiindcă mi-ai amintit de un prieten de-al meu, care s-a îndrăgostit a doua oară în viață, după ce pierduse prima iubire și nu credea că va mai putea iubi vreodată. Ei bine, cuvintele lui au fost… „Nu ai idee cât sunt de fericit, trăiesc o poveste mai frumoasă decât îmi puteam imagina că ar fi posibil!” (mă rog, cu aproximație acestea i-au fost cuvintele, dar asta era ideea) 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A ieșit foarte bine traducerea, mi-a plăcut. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, însă nu e meritul meu, ci al lui Google, fiindcă eu am făcut doar să sune cât mai… românește, schimbând vreo câteva cuvinte. Atât. 🙂
ApreciazăApreciază
Cît m-am ferit de filmul ăsta, deși mereu îmi apare pe Netflix printre primele… parcă nu mai vreau atîta suferință și seriozitate… Nici cartea n-o știu. O să-mi iau inima-n dinți într-o zi 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E trist, adevărat, dar frumos, deși am plâns la scena din videoclip 😁…se pare că sunt mai empatică decât mi-aş dori! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ok… I’ll do it, vine weekendu’, eu plîng și la desene animate, oricum 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu! La desene ca Beauty and the Beast 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Anastasia, Lion King…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe primul nu l-am văzut, dar am să-l caut, mulțumesc, Issa! Demult îmi doresc să îl văd. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E my fav 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Al meu e Beauty and the Beast, dar favoritele se mai schimbă în timp. 🙂
Tocmai am vizionat o scenă din el, pe youtube …și e ca o reclamă ce m-a cucerit (că tot vorbeam de reclame) :))
ApreciazăApreciază
https://youtu.be/oyUBdLm3s9U
ApreciazăApreciat de 1 persoană
L-am găsit, mulțumesc, Issa! 🙂 Și am început să-l văd! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt foarte frumoase ambele traduceri! Mulţumesc pentru clipa asta de frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, Potecuță! Și eu îți mulțumesc pentru apreciere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană