Descoperise Florian, chiar și de dinainte de a afla că-i și elf, un mod de a se trezi dintr-un vis. Nu știa atunci, desigur, că are darul de a-și controla visele, însă acum da. Strânse tare din ochișori, ca atunci când i se întâmpla să viseze urât, iar trucul acesta îl ajută să revină, de îndată, în lumea oamenilor. Gândul că Andreea plângea îl hotărâse să nu mai aștepte, deși-i era nespus de bine în acea lume fermecată.

Cum se trezi, sări din pat, îndreptându-se apoi spre fereastră. Afară se întunecase deja, iar băiatul ce-și zise atunci? …Ia să încerc, la adăpostul întunericului, să-mi testez abilitățile de zbor!

Zis și făcut. Ieși pe fereastră în curte și se conectă în gând cu Zâna Zânelor. Nu fu’ deloc mirat mai apoi, când îi auzi și vocea blajină care-i spunea:

-Copil drag, ai reușit, bravo! Acum, gândește-te la Andreea…iar apoi, cu viteza gândului, ridică-te în aer și zboară la ea!

Florian făcu întocmai și i se mai descoperiră, pe rând, și alte minuni. De îndată ce se duse cu gândul la surioara sa, îi apăru dinaintea ochilor o undă de lumină, ca o cale fermecată către aceasta. Apoi o pală de vânt îl ridică de la sol și băiatul fu’ fericit să vadă că, într-adevăr, poate zbura. Se îndreptă cu viteza gândului spre casa lui Gând Bun, unde ajunse cât ai zice Abracadabra.

În vremea aceasta, Andreea stătea în patul din camera ei, își luase în brațe ursulețul din pluș și-i povestea acestuia, printre lacrimi, tot ceea ce se întâmplase în acea zi. Deodată, auzi cum cineva îi bate ușor în geam, de parcă ar fi fost niște picături de ploaie. Își îndreptă privirea într-acolo și ce-i văzură ochii? Florian o privea și-i zâmbea fericit s-o revadă. Sări din pat și-i deschise fereastra, iar acesta intră, după care-i povesti surioarei sale pe nerăsuflate despre toate minunile pe care le trăise și care-l aduseseră, într-un final, iar acolo lângă ea.

-Ce minunăție!, exclamă Gând Bun.

-Știu că pare de necrezut, dar tot ce ți-am povestit e real și mi-ar plăcea să ne întoarcem acum împreună pe târâmul zânelor, te rog, spune da!

–Da!!, spuse entuziasmată Andreea și, chiar în acel moment, ușa camerei se deschise, iar în prag stătea nimeni altul decât Andrei. Intră repede și închide ușa, Andrei!, zise sora sa, iar băiatul se execută, după care i se adresă fratelui său:

-Florian, cum ai ajuns iar aici? Mi s-a părut mie că aud două voci și, bineînțeles…am intrat.

-Îți voi povesti imediat, îi răspunse băiatul, iar apoi îl puse și pe el la curent cu toate evenimentele și Andrei asculta, într-atât de uimit, încât rămăsese cu gura căscată. Florian încheie cu… Asta e povestea mea, sau atât cât am aflat din aceasta, fiindcă bunica mea fermecată încă nu mi-a spus motivul pentru care mi-a trimis spiritul printre oameni, ca să mă întrupez ca frate al vostru.

-Ce poveste!, zise Andrei și apoi se ciupi. Au! Nu, nu visez, mai spuse, deși-mi pare incredibil ceea ce aud!

În acel moment, Florian își întrebă bunica fermecată (prin intermediul telepatiei, firește) dacă își poate aduce amândoi frații în lumea din vis, iar aceasta îi răspunse: „Bineînțeles, dragul meu, doar ți-am spus că poți aduce nu numai pe Gând Bun, ci și pe altcineva, dacă mai dorești…și chiar la Andrei mă gândisem atunci!”

Băiatul zise imediat cu voce tare:

-Dacă sunteți pregătiți, mi-ar plăcea să mergem acum cu toții în cealaltă lume a mea, unde vom afla mai multe despre mine și, totodată, ne vom bucura împreună de magie și de alte întâmplări extraordinare, pe tărâmul fermecat.

-Desigur, să mergem!, exclamară în cor cei doi frați, peste măsură de entuziasmați.

Florian le spuse atunci:

-Iată cum vom face: Eu mă voi întoarce la mine în cameră și, la fel, tu, Andrei. Apoi ne vom conecta în gând cu toții și vom zbura împreună către acel tărâm de poveste. Pentru părinții noștri, noi toți vom fi doar în Lumea Viselor, însă în realitate, vom fi plecați într-această călătorie fantastică! Să nu mai pierdem timpul, ne vom revedea în curând!, mai zise, iar apoi se îndreptă spre fereastră și cât am zice iar Abracadabra, fu’ din nou la el în curte, după care se strecură în cameră, pe aceeași fereastră, și se întinse în pat.

Câteva clipe mai târziu, se afla împreună cu cei doi frați ai săi în poiana fermecată din vis, deasupra căreia, între timp, apăruse și un curcubeu, creat anume de Zâna Ploii, care l-a croșetat din abur și lumină, în onoarea celor trei oaspeți, pe care-i așteptau cu toții, ca pe o minune sub forma a trei gânduri bune.

Ca și prima oară, pe o rază de lumină, coborâse din văzduh Zâna Zânelor și toată suflarea o întâmpină cu mare bucurie. Aceasta li se adresă de îndată celor trei copii:

-Fiți bineveniți, dragii mei dragi, și vă rog să mă considerați toți trei bunica voastră! Da, Andrei și Andreea, și a voastră! Pentru mine, voi trei sunteți un singur spirit, fiindcă același sânge vă leagă, iar asta vă transformă într-o putere mai mare decât s-a văzut vreodată, atât pe Pământ, cât și în lumea noastră, sau chiar printre stele!

-Ce vrei să spui cu asta, bunico?, întrebă Florian.

-Vreau să spun că nu întâmplător sunteți toți trei aici!

-Nu întâmplător?, repetă Florian.

-Printre oameni e o vorbă, care sună cam așa: „Omul propune, Dumnezeu dispune.” Vreau să spun că noi te-am trimis pe tine, Florian, în lumea oamenilor cu un Scop, însă ceea ce a urmat mai apoi se cheamă Soartă și nu aveam cum s-o intuim, dar ca orice alegere divină, este cel mai bun lucru care se putea întâmpla. Pentru toată lumea și pentru ambele tărâmuri. A fost scris ca voi să veniți pe lume frați, dintr-aceiași mamă și tată pământeni, iar asta vă leagă și, în același timp, destinele voastre se întrepătrund și acel Scop despre care v-am vorbit devine al vostru, nu numai al tău, cum era gândit de noi a fi, Florian.

-Am înțeles acum, bunico, dar spune-ne, te rog, care este acel Scop?

-Ei bine, lumea oamenilor avea nevoie de un strop de magie, pe care noi ne-am gândit că am putea-o trimite pe Pământ prin tine, Florian! Și am reușit, însă nu așa cum am planificat, ci altfel, prin intervenție și ajutor divin. Fiindcă noi am trimis un Gând Bun, iar acum sunteți trei Gânduri Bune. Cu siguranță, Dumnezeu a considerat că lumea a devenit prea rea și egoistă pentru ca tu să o scoți la lumină de unul singur, chiar și așa, cu toată magia pe care o ai, așa că ți-a trimis ajutoare…ca frățiori, pentru a fi mai puternici…împreună!

-Zână fermecată…, începu a spune Andreea.

-„Bunico”…, o corectă cu dragoste și cu zâmbetul pe buze fratele ei Andrei.

-Bunico, ce am putea face noi oare? Suntem doar niște copii, zise atunci Andreea.

-Draga mea dragă, tocmai pentru că sunteți copii, puteți face foarte multe, fiindcă trăiți printre alți copii, iar aceștia, la fel ca voi, reprezintă viitorul acestei lumi! Și când zic „lume”, mă refer la întreg universul.

-Am înțeles, avem o misiune importantă!, ziseră atunci Florian și Andrei într-un glas.

-Foarte importantă, dar asta nu înseamnă că nu vă veți mai bucura de viață ca niște copii obișnuiți. Pentru că, de fapt, nu trebuie să faceți nimic, ci doar să fiți acolo, trei gânduri bune întruchipate, care vor aduce Lumina în lume!, își încheie Zâna Zânelor pledoaria.

Am ajuns și eu la final de capitol, însă nu și de poveste, pentru că multe întâmplări demne de a fi povestite au trăit în continuare eroii noștri, atât în lumea oamenilor, cât și pe tărâmul fermecat, unde au călătorit cu gândul mai tot timpul, de atunci înainte.

Morala de azi ar putea fi un îndemn al Maicii Tereza: „Dă-i lumii tot ce ai mai bun și, poate, nu va fi niciodată de-ajuns. Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.”