Îți amintești cum mai povesteam tu și cu mine? Și cât de bine ne înțelegeam noi doi, unul pe celălalt, deși eu îți spuneam despre planeta Venus, iar tu mie despre Venus din Milo…? Erai fascinat de ea. Și doar păream că ne-am înțelege bine de tot unul pe celălalt, știu asta de-abia acum, deși era natural să fie fix așa, doar eu trăiesc, de când mă știu, o vară perpetuă și tu, o iarnă cu ger din ăla năprasnic… E mereu atât de frig la tine în suflet, dragul meu prieten, de până și soarele tău a înghețat. Iar apoi ai reușit să stingi și soarele din mine….
Și uite așa, am ajuns eu și pe aproape de Venus, cea mai mare stea de pe cerul nostru comun, în căutarea luminii mele pierdute. Plecasem, da, tu fiind acum, deja, în brațele lui Venus din Londra, poate pentru că Venus din Milo îți fusese doar un vis frumos, dintr-o vară, sau din mai multe, cred acum.
I-am făcut și o poză planetei Venus, iar apoi m-am reîntors cuminte acasă. Pe drum, am adunat lumină cât mai multă, atât de la stele, cât și de la mândra Lună, care mi-a vorbit și de tine, dar doar un pic, fiindcă pe cerul Londrei sunt mereu nori și ea nu te văzuse decât o singură dată, în doi ani, cât a durat drumul meu, dus-întors.
Acum sunt bine, da, ba mi-s chiar foarte, foarte bine, căci soarele meu s-a reaprins și mi-e iarăși cald și vară, în suflet și, bineînțeles, pe afară.
Ce inspirată am fost să-ți vorbesc despre planeta Venus, dragule, s-o vizitez mai apoi și să o iau și cu mine, chiar dacă numai așa – într-o poză, ca să nu mă lase să mai uit esențialul: că planeta și zeița au în comun doar numele și tot la fel se întâmplă cu vara mea și iarna ta, anotimpuri amândouă, dar….
Îți las aici și poza despre care-ți spun, să nu mai uiți nici tu. Cât e de frumoasă planeta mea, nu-i așa? La fel ca și zeița ta din Milo. Frumoase ca rupte din soare, amândouă, dar… diferite. Ca noi doi, deși ne numim prieteni buni.
Fericirea dintr-o clipă 
16 răspunsuri la „Venus”
Cri, piesa asta se potriveste rau.
❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e! 🙂 Și-mi place la nebunie…!! N-o știam, iar acum – că mi-ai descoperit-o, aș adăuga-o la articol, potrivindu-i-se mănușă, după cum bine spui… ❤️
Îți mulțumesc și te îmbrățișez 🤗, cu drag mult!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ma bucur, Cri! o stiu de ani, m-am dus cu gandul la ea cand am citit articolul tau. povestea ta cu praf de stele si muzica pe fundal. superb!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am tot ascultat-o și vizionat-o aseară și-mi plăcea din ce în ce mai mult povestea vizuală, muzica din altă lume, parcă, de voce nu mai spun. E noua mea melodie preferată, ți-am zis? 🙂 Îți mulțumesc, din suflet, Ami, încă o dată!! ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eram cu multi ani in urma pe un forum unde se posta muzica. cred ca atunci am aflat sute de piese ce mi-au ramas in suflet. ascultam piesa asta pe repeat si chris rea “blue cafe”. aveam un alt blog, si articolele pe care le scriam aveau intotdeauna o piesa de suflet.
pup, Cri! uite ce frumos m-a prins textul tau! ador cand scrii si cand imi raman cuvintele in suflet.
pup!
🤗
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce amintiri frumoase, Ami! Și mi-au deșteptat propriile amintiri despre sutele de piese pe care le ascultam și eu însămi într-o vreme. 🙂 Iar pe Chris Rea, “blue cafe” cred c-am ascultat-o tot pe atunci, dar voi verifica imediat ce ajung acasă, la calculatorul meu. Blogul tău de atunci îmi pare destul de asemănător cu al meu de acum 🤗
Te pup și eu, cu drag mult, iar ceea ce spui că simți despre scrisul meu e reciproc, știi, da? 😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O planeta furtunoasa si-o zeita nazuroasa. Foarte faina povestirea! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și mie-mi par a fi nori de furtună în acea poză, Ana. 🙂 Iar zeița nu poate fi decât cum ai spus, doar o răsfață o lume întreagă…
Îți mulțumesc, din suflet!! ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faina povestea lui Venus cel imaginar ! 🙂
Ma întreb,(retoric) oare, exista-n lume vre-un barbat,
Care de sculptura „Venus din Milo” sa nu fie fascinat?
Obiect de arta magic,de mâna omului genial sculptat,
Care exista, e palpabil si poate fi de orisicine admirat.
O zi senina, binecuvântata în Lumina, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu admir acea sculptură, Iosif, deși nu sunt bărbat. 😉
Îți mulțumesc frumos și, la rându-mi, îți doresc să ai numai zile senine, cu bucurie binecuvântate!! 🌞
ApreciazăApreciază
Este speciala imaginea aleasa, ca si textul tau.
O planeta si o zeita se joaca pe aici si e tare bine!
Multumesc Cri! ❤
Noapte buna si o saptamana frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai spus, Suzana, „se joacă”, și-i fix așa, terenul lor comun fiind mintea tinerei din poveste, ce iese luminată din jocul lor în trei, de fapt.
Eu îți mulțumesc, din suflet! ❤️
O zi excepțională și o săptămână asemenea ei îți doresc, la rându-mi, să ai!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut mult începutul! Să nu crezi cumva că am ceva cu sfârșitul, dar parcă spre final ai redevenit tu, așa, mai blîndă și mai bună… 🙂
Ideea cu Venus e super ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc tare mult, Issa! ❤️❤️
Tata îmi tot spunea „Tu rămâi bună, orice ar fi!” 🙂 Vorbesc la trecut fiindcă nu mi-a mai reamintit asta, în ultimul timp. Adevărul e că am și eu, ca tot omul, momentele mele în care devin rea, cu sensul de egoistă, sau chiar de justițiară… 😀 însă mai apoi redescopăr că aia nu-i pielea în care să mă simt tocmai bine.
Te pup, cu drag mult!! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi uite-aşa, rămân visând la o planetă… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Visăm la unison, Potecuță. 🤗 Mi-a rămas gândul la poza aceea de cum am văzut-o. Și scria acolo, la sursă, că ar fi cea mai reușită poză realizată vreodată planetei Venus. Așa îmi și pare. 🌞
Îți mulțumesc din toată inima! ❤️ Te îmbrățișez cu drag!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane