Când am zărit ăst frumos bujor roz,
am rămas, instantaneu, fără cuvinte…
și când m-am deșteptat din visare,
mi-am amintit de-o veche ghicitoare.
*
Ba nu, fiindcă o întrebare era doar,
însă, răspunsu-i se-ascundea colo-n nectar
de poezie și de iubiri neîmpărtășite
deși revelatoare, tinere, mereu grăbite.
*
Îmi mai aduc aminte că era c-un inel,
ce visa la un diamant, nu la pietricica de pe el,
care fusese una tot spre roz, însă, din sticlă
frumoasă tare ieri, la o adică….
*
Și cum ar putea ea astăzi concura
cu diamantul la care el frumos visa?
Povestea lor e și povestea mea,
dar și a ta…. Și-a alteia.
-Sfârșit-
©Cri
Fericirea dintr-o clipă 
14 răspunsuri la „Pink peony — Vova Zinger’s Photoblog”
Superb bujorul roz, o autentica legenda vie,
Expus asa frumos în poza…si în poezie.
Iar trecerea de la natura vie, minunata,
La un inel metalic decorat cu piatra moarta,
Nu cred ca e pentru bujor, o fericita soarta… 🙂
Un weekend minunat, binecuvântat, relaxant si inspirat, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Câtă dreptate ai, Iosif! Nu a fost cea mai fericită comparație… natură vie versus natură moartă :))) …dar dacă mie de acest gând mi-a amintit bujorul..,
Înseamnă că Muza și-a asumat și responsabilitatea pentru ce-a rezultat. 😉
Îți mulțumesc, din suflet! ❤
Un weekend de vis și în toate binecuvântat îți mai doresc, la rându-mi!!
ApreciazăApreciază
Da, fiecare avem câte o poveste din asta undeva prin suflet sau pe umeri..,
Minunată povestea-n versuri! Şi rozul ăla chiar e special.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avem, Potecuță, și prea puțini dintre noi ne înarmăm cu răbdare în așteptarea omului care să ne completeze ca diamantul pe inel. 🙂 Eu am cunoscut pe cineva așa. Cunosc, de fapt, fiindcă suntem colege de serviciu. Ei bine, colega mea nu s-a apropiat de cineva fără a-l simți completarea ei perfectă, iar soarta i-a răsplătit așteptarea, chiar dacă după decenii. Mă rog, așa ne spune ea, că ar fi nespus de fericită acum alături de soțul ei… dar chiar pare a fi. 🙂
Îți mulțumesc tare mult pentru cuvinte! ❤️ daaaa, rozul e special și cum eu ador bujorii, l-am remarcat de îndată, extaziată 😊 Te pup cu drag!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
No, dacă i-ai pus bujorului și versuri atât de drăguțe, îți dai seama cât de roz se simte el acum !
Un weekend plin de bucurii îți doresc, Cristina ! 😇
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că e tare fericit… Cine n-ar fi, în pielea Muzei? 😇
Ștef, îți mulțumesc din toată inima! ❤
Un weekend binecuvântat cu veselie îți doresc să fie și al tău!!
ApreciazăApreciază
Ba eu văd mai degrabă o vagă nostalgie pe-aici… Una ușoară, de vară 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Având în vedere că tot admir florile, bucurându-mă tare de frumusețea acestora, înclin să-ți dau dreptate, Issa! 🙂 Îți mulțumesc din suflet! Te îmbrățișez!! ❤
ApreciazăApreciază
Mi se pare mie sau ai gânduri de măritiș? 🙂 Iți ies de minune poveștile astea în versuri. Bravo! Sper doar că inelul visător a aflat până la urmă că diamantele neșlefuite sunt, de asemenea, prețioase.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din inimă, Jo! 🙂 Ei, nu era chiar un diamant adevărat… ci pentru el era unul, adică perechea lui perfectă. Numai că în montură inelul purta deja o sticlă, adică s-a grăbit 😀 și n-a mai așteptat diamantul său. Asta-i ideea.
Pupici, cu drag!!
ApreciazăApreciază
Ah! Deci n-am înțeles. Am crezut că visa la cai verzi pe pereți când, de fapt, avea deja diamantul… neșlefuit. Părerea mea este că diamantul se va dovedi foarte, foarte dur, iar inelului o să-i pară rău după fosta pietricică roz. Mai discutăm la toamnă… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se mai întâmplă și ce spui tu, atât de des încât nu-i de mirare că te-ai dus cu gândul acolo. 🙂 Prin urmare, versurile îmi ies …dar nu și ideea în sine, s-o transmit clar adică, poate pentru că fiecare vede altceva, mereu în acord cu visul său. ❤
ApreciazăApreciază
Sau poate când am citit versurile tale, cafeaua nu îmi ajunsese încă la creier. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗😘
ApreciazăApreciază