Design a site like this with WordPress.com
Get started

Autism – A Young Perspective.

O nouă privire asupra autismului, care pe mine m-a impresionat, de la început și până la final, încheierea fiind -de asemenea- una iluminatoare. E cuprinsă într-un articol frumos tare, pe care vă invit să-l citiți. Merită, mai ales dacă aveți cunoscuți cu această afecțiune… Eu am, din păcate, și încă pe cineva din familie, așa că orice informație nouă este binevenită.

„Totul se reduce la individ și la perspectiva sa unică asupra lumii.” ne spune, pe la final, autorul. După care ne mai invită să-i zicem și ce vedem noi în imaginea ce urmează:

Advertisement

8 responses to “Autism – A Young Perspective.”

  1. Sper să înţeleagă cât mai mulţi lumea asta a lor şi să nu mai fie respinşi atât de uşor.

    Like

    1. Tot așa sper și eu, Potecuță, mai ales că -în societatea modernă- sunt tot mai mulți copii ce se nasc astfel, din ce am observat. Îți mulțumesc tare mult pentru gândul tău cel bun lăsat aici! ❤️

      Liked by 1 person

  2. Când spui autism, primul lucru care îmi vine în minte este inteligența peste medie, genialitate aproape. Cât despre imagine, primul lucru pe care l-am văzut este chipul unei femei. Apoi am văzut și tipul care cântă la fagot.

    Liked by 1 person

    1. La fel și eu, Jo, tot chipul l-am văzut primul și apoi, căutând mai atent, l-am descoperit și pe tipul ce cântă. 🙂
      Așa este, îi definește inteligența pe autiști, depinde însă foarte mult și de părinți, sau de tutori, educatori, ca să și-o mai și exprime, iar apoi cultive. Din păcate, nu toți adulții din viețile lor îi înțeleg și iubesc pe acești copii într-atât încât să îi ajute…susțină și se mai și inhibă, ori pierd în propria minte și viață unii dintre ei.
      Îți mulțumesc ❤ și te pup cu drag!!

      Like

  3. E tare complicat…. Mi se strange sufletul cand “dau” de oameni cu dificultati…. In cazurile de autism (nu numai, dar acesta e subiectul) e tare complicat, iar cei care nu isi pot permite sa-si ajute copiii sunt disperati ca vor muri, si ce se va alege atunci de copiii lor?! Este una dintre grijile care ii apasa foarte mult pe unii parinti.
    Cata nevoie de intelegere (si nu doar!) au oamenii cu acest sindrom!

    Imaginea ma duce cu gandul la un om care canta la saxofon, la apus. 🙂
    ❤️

    Liked by 1 person

    1. Într-adevăr e tare complicat, Diana, și ar fi atâtea de spus încât doar un articol nu ne-ar ajunge ca să epuizăm subiectul. Este greu, tare greu de părinți, de copil, dar și de toți ceilalți din jur, oameni cu sufletul bun, dar și în imposibilitatea de a ajuta, din varii motive…, iar un astfel de articol prinde bine, cred eu, în primul rând, pentru a-i înțelege pe acești copilași un pic mai mult. ❤
      Prin urmare, tu vezi doar omul care cântă, nu și chipul stilizat al femeii…? 🙂 Despre asta era și vorba: noi privim același lucru dar fiecare îl percepem diferit. Fiindcă suntem diferiți.
      Îți mulțumesc din suflet și îți doresc să ai o seară frumoasă!😘🌺

      Like

  4. Multumesc pentru articol. Subiectul este foarte sensibil si nu stiu cat de bine si corect este gestionata aceasta afectiune la noi.
    sau la altii. Pe mine m-a surprins o carte a lui Anthony William, Medium Medical, unde este abordata inclusiv aceasta afectiune. (pag. 205…) Autorul nu este medic, insa este un fel de Edgar Cayce al prezentului, ca sa rezum ideea. Sunt mai multe lucruri acolo, poate ca macar ar merita sa o rasfoiesti, privind si alimente utile in astfel de cazuri.
    Mie poza mi-a sugerat chipul unei femei, jumatate in umbra. E adevarat am vazut si muzicantul, insa mi s-a parut ca predomina chipul! 🙂
    Numai bine, draga Cristina! ❤️ Noapte buna!

    Liked by 1 person

    1. Cu mult drag, Suzana! ❤️
      Da, subiectul e tare sensibil și, din păcate, puțini oameni îl înțeleg, empatizează cu cei afectați și gestionează corect situația cea dramatică. Nu știam de Edgar Cayce, dar l-am găsit prin a-toate-cunoscătorul google, unde am citit mai multe și-ți mulțumesc mult că mi l-ai descoperit. La fel, și în ce-l privește pe Anthony William, împreună cu cartea sa, pe care am găsit-o la Cărturești, așa că o voi răsfoi în curând. 🙂 Îți mulțumesc din toată inima și o zi excepțională îți doresc eu acum!

      P.S.: Chipul femeii pe jumătate în umbră mi s-a revelat și mie mai întâi, iar apoi și muzicantul… Te pup!!

      Like

%d bloggers like this: